Văzusem o postare zilele trecute despre mâncatul virtual. Da, ai auzit bine: acel scenariu futurist în care nici măcar mâncarea noastră nu mai este reală, ci o „înghițim” virtual. Și culmea, mi-am dat seama că, într-un fel, deja suntem pe drumul ăsta. Hai să fim sinceri: câți dintre noi nu preferăm să ne uităm la un clip pe YouTube sau TikTok în timp ce mâncăm, mai ales dacă suntem singuri?

Intrigat de această idee, m-am pus pe căutat – folosind, bineînțeles, acel motor de căutare pentru nostalgici, Google (că deh, acum TikTok este Biblia). Și uite așa am dat peste câteva articole fascinante.

Pentru mine, subiectul este relativ nou. Dar pe măsură ce citeam, mi-am dat seama că tehnologia asta nu e chiar așa de recentă. Găsisem articole încă din 2017! Așa că poate unii dintre voi știți deja foarte bine despre ce vorbesc.

Dar hai să-ți spun ceva. Mi s-ar părea hilar să-mi pot cumpăra un pachet de pufuleți cu 50 de bani (da, acei pufuleți galbeni, simplu ambalați) și, prin VR, să îmi induc creierului ideea că mănânc Pringles și chiar să simt gustul lor. :)) Și sincer, chiar prefer pufuleții, nu pentru că sunt mai accesibili, dar îmi aduc aminte de copilărie.

Ce înseamnă mâncatul vitual? În esență, e un concept care combină simțurile noastre: văzul, mirosul, gustul pentru a ne oferi o experiență de masă în realitate virtuală. De exemplu, să porți un headset VR, să vezi în fața ta un burger perfect și, folosind senzori sau stimulente, să simți că mănânci un burger adevărat, chiar dacă în realitate consumi… nimic. Sau doar ceva banal, ca o bucată de pâine.

După ce m-am minunat de ideea mâncatului virtual, mintea mea a început să creeze scenarii despre cum aș putea utiliza această tehnologie într-un mod prin care să îi ajute pe partenerii mei. Iată câteva idei nebune:

  1. Meniuri virtuale interactive pentru restaurante: Imaginați-vă că un client pune headset-ul VR și, înainte de a comanda, poate „testa” gustul preparatelor. Fără să mănânce nimic, poate experimenta virtual fiecare fel de mâncare din meniu. O explozie de marketing culinar!
  2. Campanii de brand prin experiențe senzoriale: Un brand alimentar ar putea oferi consumatorilor o experiență completă, cum ar fi o cină romantică în VR, pe un vârf de munte, acompaniată de „gustul” produselor lor. Și nici măcar nu trebuie să fii acolo cu adevărat!
  3. Evenimente foto-video imersive: În loc să faci o sesiune foto tradițională pentru un produs alimentar, imaginează-ți o prezentare unde participanții pot „gusta” produsul printr-un setup VR personalizat. Fotografii și videografii pot transforma experiența într-un conținut unic și interactiv.

După ce mintea mea a zburat în toate aceste scenarii fantastice, am simțit nevoia să mă întorc pe pământ. Și cum mașina rămâne metoda mea preferată de transport (recunosc, nu am mai mers cu metroul de ceva vreme), am zis să schimb puțin rutina. M-am hotărât să fac o tură cu metroul, să observ lumea reală.

Surpriza? Toată lumea, fără excepție, părea „deconectată” de la realitatea imediată. Nu purtau headset-uri VR, dar fiecare era cufundat în telefonul său, într-o altă realitate, una virtuală, dar cotidiană. Mi-am dat seama că, fără să ne dăm seama, trăim deja în micro-bule de realitate alternativă.

Dacă realitatea virtuală deja ne influențează obiceiurile zilnice, ce ne rezervă viitorul? Mâncatul virtual, experiențele senzoriale simulate, comportamentele noastre față de tehnologie, toate acestea ne provoacă să ne adaptăm, să fim creativi și să găsim modalități inovatoare de a interacționa cu lumea.